No, ce să faci pe căldura asta, măi oameni buni?! Că io, după ce m-o prăjit soarele prin oraș de-mi sfârâiau și gândurile, am zâs că gata, destul!
M-am suit frumușel în mașină, am dat aerul condiționat pe poziția „Supraviețuire” și-am luat-o în sus, pe Valea Sebeșului. După vreo 45 de kilometri și aproape un ceas de drum, parcă am trecut printr-o poartă fermecată. Aerul venea rece dintre brazi, de ziceai că cineva uitase deschis frigiderul Munților Sebeșului!…
Am ajuns pe malul lacului Tău, la Popasul Regelui, loc dintr-acela unde se aude liniștea!… Da’ nu liniștea aia de bibliotecă, ci una adevărată, de munte, care-ți intră în suflet și-ți face ordine printre gânduri. Când am văzut numele, recunosc cinstit, m-am uitat după vreo trăsură, după vreun rege ori măcar după un cal cu sânge albastru. N-am găsit nimic din astea. În schimb, am dat peste o răcoare de poveste și peste un peisaj de-ți venea să-ți dai demisia din oraș.
M-am așezat pe terasă să beau o cafea. Planul era să stau zece minute. Două ore mai târziu eram tot acolo! Mă uitam la lac, la munți, la brazi… Lângă popas, o stână mică și faină, improvizată, „Stâna lu’ Ion”. Ceaun de berbecuț, pastramă de berbecuț, bulz ciobănesc, balmoș, cârnați ciobănești… mâncăruri care nu se uită la calorii și nici la nutriționiști… La plecare poți cumpăra brânză proaspătă de oaie, brânză de burduf, caș, sloi de oaie și alte bunătăți. Și nu numa’ atât. Dacă te prinde microbul vieții ciobănești, pleci acasă cu fluier, pălărie, cojoc și cine știe ce alte minunății.
Așa că, dacă simțiți că vara asta s-o ambiționat prea tare și vrea să transforme orașele în cuptoare de copt cozonaci, am o recomandare de cioban cu experiență temporară. Luați drumul Transalpinei și opriți la Popasul Regelui. S-ar putea să vă întoarceți acasă mai răcoriți, mai fericiți și cu o bucată zdravănă de brânză de burduf în portbagaj. Iar dacă veniți înapoi cu pălărie ciobănească pe cap și cu fluier la brâu, să nu vă fie rușine.
Sus, pe malul lacului Tău, asemenea lucruri nu-s semne de nebunie. Sunt semne că v-o plăcut prea tare și că muntele v-o făcut de-a lui!
