Cu silueta sa care degajă numai forţă bivolul are locul lui, fie că este în ogradă sau pe câmp.Este un animal cu multe calităţi, însă statisticile oficiale l-au declarat ca animal pe cale de dispariţie.Dispare încet, după ce laptele nu mai are căutarea de altă dată iar forţa care până nu demult mişca toate lucrurile grele din gospodărie a fost înlocuită în ultimii ani destul de apropiaţi, de către maşini. Nu a mai rămas decât ataşamentul unor ţărani din Transilvania, care din rutină continuă să-şi îngrijească bivolii.
Dar vremea trece, iar bivolii laolaltă cu ţăranii sunt din ce în ce mai puţini.Cu toate acestea în Ţara Lăpuşului mai poate fi întâlnit un ultim regat al bivolului. Dacă până acum câţiva ani ţăranii din Suciu de Sus puneau preţ pe calităţile acestui animal astăzi urmaşii lor de la ţară, tinerii, nu mai sunt interesaţi nici măcar de laptele bun cu care au crescut în copilărie, nici de agricultură sau creşterea animalelor.
Atitudinea şi personalitatea bivolilor au reuşit să inspire până şi artiştii plastici. Forţa pe care o degajă aceste animale şi trăsăturile lor l-au marcat încă de copil pe artistul Ioan Leş din Baia Mare.În opinia artistului, bivolii sunt foarte blânzi, foarte puternici dar şi foarte vicleni.Calităţi suficiente pentru a rămâne până şi în operele de artă plastică.Chiar şi în aceste condiţii, bivolii riscă rămânerea în istorie ca simple reprezentări ale amintirilor, modelaţi în lut sau puşi în picturi dar mai ales în cântecele populare de prin partea locului.
