Arta nu are limite când imaginația și amintirile din copilărie sunt muze, în mintea artistului sculptor Radu Florian din Vima Mică-Maramureș.
Copilăria petrecută la bunici i-a rămas întipărită în minte ca unul dintre cele mai extraordinare momente ale vieții dar și inspirație pentru cariera artistică de adult. Curtea gospodăriei bunicilor n-a rămas pustie după moartea lor. Încet, toate încep să se reașeze la locul lor dar nu în carne și oase cum era odată ci în opere de artă omagiale. Bivolița care umplea șuștarul (vasul de muls) cu lapte, bunica, toți cei dragi, în diferite ipostaze și mărime naturală, sculptați și modelați, sub formă de statui! Bunicul sculptorului are un loc special în ansamblul monumental rural. N-a scăpat ”netaxat” (artistic) de către nepot! Pe lângă momentele clasice imortalizate, Grigore al lui Costan (cum era cunoscut în sat) rămâne imortalizat și cu un aspect mai puțin discutat, tocmai din motive de intimitate – folosirea veceului din spatele șurii. Un moment inedit, bine notat, ca și moment comic, în mintea nepotului de câțiva ani, care avea să devină artistul de astăzi. Autentică și unică în același timp, lucrarea de artă se alătură altor câteva zeci care umple curtea și astfel, așezarea de la marginea satului a luat una dintre cele mai autentice forme de muzeu țărănesc, unic și inedit tocmai prin abordarea artistică.
Mircea MUREȘAN
