Plaja din Tunisia unde turiștii sunt obligați să se descalțe! Nisipul e atât de fin încât pare cernut prin sită! Puțini turiști se așteaptă să găsească o astfel de regulă pe litoralul tunisian. La un hotel de lux din Mahdia, vizitatorii sunt invitați să-și lase șlapii la intrarea pe plajă și să pășească desculți pe un nisip atât de fin încât pare mai degrabă făină decât nisip.
Am profitat de ofertele de început de vară și am decis să fug pentru o săptămână în Tunisia. Am ales hotelul Iberostar Selection Royal El Mansour din Mahdia, un oraș din sudul țării în care nu mai ajunsesem până acum. Mi-am luat o cameră cu vedere la mare și pot spune fără nicio ezitare că cei 30 de euro în plus au fost printre cei mai bine cheltuiți bani din concediu. Toată noaptea am dormit pe coloana sonoră a Mării Mediterane, care șoptea neobosit la balconul meu. Recunosc, mi-a plăcut atât de mult încât, la un moment dat, mă întrebam dacă nu cumva valurile au fost mai eficiente decât orice aplicație de relaxare.
Camera, situată la etajul trei (3017), era curată, decentă și avea un balcon superb. Exact genul de loc în care îți bei cafeaua dimineața și te prefaci că ai rezolvat toate problemele lumii, măcar până la micul dejun. Iar micul dejun… și prânzul… și cina! Mâncarea a fost diversificată și surprinzător de gustoasă. Am aflat că majoritatea produselor proveneau din ferme private, iar peștele și fructele de mare ajungeau în bucătărie direct de la pescarii din zonă. Se simțea. Totul avea gustul acela autentic care te face să mai iei o porție „doar ca să verifici dacă și a doua oară este la fel de bună”. Era. Poate și de aceea hotelul era ocupat la capacitate maximă.
Cea mai mare surpriză m-a așteptat însă pe plajă. Pentru prima dată în viața mea am fost obligat, practic, să mă descalț înainte de a intra pe nisip. Șlapii trebuiau lăsați pe niște rafturi, suporturi din lemn special amenajate. Inițial am crezut că este o regulă exotică inventată de cineva prea pasionat de ordine. După primii pași am înțeles imediat motivul. Picioarele mi s-au afundat în nisip până la glezne. Nu exagerez deloc când spun că era mai fin decât făina. Dacă cineva ar fi venit cu un sucitor, probabil că ar fi putut întinde o tavă întreagă de plăcinte. Senzația era extraordinară. Mergeam și mă scufundam ușor în nisipul alb, moale și catifelat, ca într-un desert uriaș pregătit de natură pentru turiști.
Nu toate au fost perfecte. Șezlongurile păreau că au trecut prin mai multe sezoane decât îmi doream să aflu, iar umbrelele din paie erau atât de mici încât două persoane aflate la umbră trebuiau să negocieze permanent cine ține capul și cine ține picioarele în soare.
Hotelul dispune de o piscină exterioară mare, înconjurată de șezlonguri și umbrele, de o piscină interioară încălzită aflată în centrul de talasoterapie și spa, de o piscină exterioară pentru copii și de încă o piscină cu apă de mare destinată tratamentelor de relaxare. Cu alte cuvinte, dacă te plictiseai de mare, aveai suficiente variante să continui să stai în apă fără să repeți aceeași experiență.
În Mahdia am avut și surpriza de a întâlni o româncă originară din Munții Apuseni, stabilită aici de aproape 50 de ani. Mi-a prezentat orașul și câteva dintre atracțiile sale cu entuziasmul unui ghid local și cu farmecul unui om care și-a găsit a doua casă pe malul Mediteranei. Dar despre această întâlnire și despre poveștile ei voi scrie în reportajul următor.
Până atunci, pot spune un singur lucru: a fost un concediu minunat. M-am întors acasă cu amintiri frumoase, cu câteva kilograme de optimism și cu certitudinea că, dacă voi reveni în Tunisia, Mahdia va fi din nou pe lista mea. Mai ales pentru plaja aceea unde trebuie să te descalți înainte să intri pe nisipul care face concurență serioasă făinii.
