La mall cu nevastă-mea. Soția știe mai multe despre magazine decât vânzătoarele! „Doar câteva magazine” – cea mai periculoasă propoziție!

La mall cu nevastă-mea. Soția știe mai multe despre magazine decât vânzătoarele! „Doar câteva magazine” – cea mai periculoasă propoziție!

Recunosc: nu este tocmai o mare plăcere pentru mine să merg cu nevastă-mea la cumpărături. Nu pentru că nu-mi place să cumpărăm lucruri, ci pentru că, în cazul ei, cumpărăturile nu sunt o simplă activitate, ci o adevărată misiune de cercetare, documentare și inventariere națională. O cunosc vânzătorii din mallurile din Alba, Deva, Sibiu și Cluj. Ba cred că, în unele magazine, când apare ea pe ușă, se aprinde automat lumina și pornește muzica de întâmpinare.

Cum o văd, vânzătoarele nici nu mai așteaptă să spună „bună ziua!”. „Am primit ceva nou!”, „Avem niște modele care tocmai au intrat!”, „S-au ieftinit câteva produse!”, „Uitați ce cred eu că vi s-ar potrivi!”. Eu intru după ea ca un însoțitor oficial al delegației și încerc să par interesat. Urmează apoi dialoguri lungi despre modă, materiale, croieli, culori, colecții, ce s-a vândut, ce a mai rămas, ce urmează să vină și, probabil, dacă marfa din depozit are o viață mai interesantă decât cea de pe raft.

Eu stau lângă ele, dau din cap și mai spun din când în când „da, da...”, deși n-am absolut nicio idee despre ce vorbesc. În magazinele preferate, nevastă-mea știe tot. Știe ce produs a apărut nou, ce s-a vândut, ce produs era săptămâna trecută pe raft și acum nu mai este, ce culoare a venit, ce mărimi mai sunt și, uneori, cred că știe mai multe decât vânzătoarea. Practic, dacă magazinul ar avea nevoie de un director de marketing, n-ar mai trebui să dea anunț.

Nevastă-mea face inventarul gratis. Și nu se rezumă la privit. Fiecare produs este analizat, pipăit, întors pe toate părțile, probat dacă este cazul, evaluat și supus unui adevărat control de calitate. Apoi vine etapa tehnologică: scoate telefonul și verifică produsul online. Cât costă pe site? Cât costă în magazin? Ce spun cumpărătorii? Are recenzii bune? Există altă culoare? Mai este pe stoc? Și, bineînțeles, întrebarea fundamentală: „Dar dumneavoastră ce părere aveți?”.

În acel moment eu îmi caut un scaun. Scaunul este cel mai bun prieten al bărbatului care merge la cumpărături cu soția. Dacă găsesc un fotoliu, este deja vacanță. Mă așez, mă relaxez și privesc în gol, în timp ce nevastă-mea continuă cercetarea de piață. Cel mai interesant este că, după toată această operațiune, de multe ori nu cumpărăm mai nimic. După două ore de analiză, comparații, probe și consultări, concluzia poate fi simplă: „Nu, nu-l iau acum. Mai mă gândesc.”

Pentru nevastă-mea, cumpărăturile nu înseamnă neapărat să cumperi. Înseamnă să vezi, să compari, să descoperi, să probezi, să vorbești și să știi ce există pe piață. Cumpăratul este doar etapa finală. Uneori nici măcar nu mai ajungem la ea. De aceea, când aud „Hai să mergem la cumpărături!”, îmi iau o gură de aer și negociez diplomatic: „Sigur, dar hai să ne limităm astăzi la câteva magazine.” Și îi promit solemn: „Data viitoare revenim și continuăm inventarul în celelalte.”

Pentru că nevastă-mea nu merge la cumpărături. Ea face recensământul magazinelor. Iar eu? Eu sunt martorul ocular, consultantul de transport și omul responsabil cu găsirea scaunelor. Și, dacă mă întreabă cineva ce am cumpărat după o zi întreagă prin malluri, răspunsul este simplu: „Nimic. Dar am aflat tot ce se găsește!”