Români uitaţi în România (VIDEO)

https://vimeo.com/43134337

„Români uitaţi în România” a stârnit nemulţumiri şi chiar revolta conducerii UDMR şi a secuilor patrioţi, care nu i-au înţeles mesajul. Greu de a pătrunde cu mintea este, însă, atitudinea unora care au pornit o adevărată ofensivă împotriva realizatorilor unui studiu despre românii care trăiesc în judeţele Covasna şi Harghita. Pe cine deranjează el, pe cine deranjează adevărul rostit cu glas tare?!?

Cătălin Grădinaru, realizatorul reportajului care a avut la bază studiul Academiei Române, preciza: „Din 2004 încoace auzim, din ce în ce mai des, despre o zonă din România care s-ar numi Ţinutul Secuiesc. Promotorii acestei titulaturi, liderii partidelor maghiare din România, în frunte cu UDMR-ul, afirmă că este normal să existe această denumire, la fel cum normal există şi Ţara Bârsei sau a Olteniei.

Numai că, din explicaţiile aceloraşi lideri, lipseşte menţiunea că, spre deosebire de Ţara Bârsei sau a Olteniei, acest ţinut, care ar urma să cuprindă judeţele Harghita, Covasna sau Mureş, vrea sa obţină statutul de unitate administrativ-teritorială. În acest caz ar fi încălcată grav Constituţia României unde nu există noţiunea de ţinut ca unitate administrativ-teritorială…”.

Şi mai mult, nici Ţara Bârsei, nici Oltenia, Maramureşul ori Apusenii nu sunt zone geografice trasate pe apartenenţe etnice. Căci nu există etniile de moţi, olteni ori maramureşeni, dar există etnia secuiască, de cele mai multe ori confundată cu cea maghiară.

Astfel de afirmaţii se aud mereu în conferinţele de presă, obsesiv acum, în campania electorală. Cu siguranţă nu le aud cei care comentează de la cele sute de kilometri depărtare, din Capitală, care atunci când vin în Harghita o fac să se îmbrăţişeze cu liderii maghiari, vorbind la rândul lor despre aşa-zisul Ţinut Secuiesc (n.n. – vezi declaraţia Elenei Udrea).

Iar dovada că nimeni nu-i aude pe românii din cele două judeţe este lipsa teatrelor, creşelor şi universităţilor în limba română. Lipsa oricărui eveniment cultural sau social la care să participe şi etnia română.

„Obiectivele declarate ale liderilor maghiari sunt: autonomie teritorială pentru ceea ce ei numesc Ţinutul Secuiesc şi autoguvernare”, continuă realizatorul. Adică ceea spun şi liderii secui de la cele mai înalte tribune.

Imediat după difuzarea reportajului, Mircea Toma, împreună cu Adrian Szelmenczi, adresează o scrisoare deschisă preşedintelui Academiei Române în care precizează că ,,acest raport este o simplă propagandă naţionalistă şi că autorii lui l-au întocmit nerespectând rigorile ştiinţifice”.

Potrivit analizei d-lui Mircea Toma, reportajul România TV mai avea o hibă, anume că el nu a respectat principiul proporţionalităţii, raportul persoanelor intervievate fiind de un maghiar şi 5 români. Fără pretenţia de a-l contrazice, doresc doar să afirm că a fost vorba de :
un maghiar – în persoana preşedintelui Consiliului Judeţean, Borboly Csaba – plus doi maghiari, soţii Vancsa. Deci, 3 maghiari şi 3 români. Dar nici nu ar trebui să conteze principiul proporţionalităţii, căci reportajul este făcut despre drama românilor şi nu a secuilor.

Şi dacă reportajul nu reuşeşte să-i convingă pe sceptici că etalează o situaţie reală, poate o va face un alt studiu, realizat de Ioan Lăcătuşu, directorul „Centrului de Studii Europene Covasna-Harghita”, în care acesta relatează:

„Nu doar românii o duc greu aici. Limba română o duce greu, valorile şi simbolurile româneşti o duc greu. Dacă legea spune că la biroul de relaţii cu publicul trebuie să se vorbească şi în limba minorităţii, astăzi s-a ajuns la următorul fapt: nu există nici un angajat român în toată primăria. Românii sunt minoritari în această zonă, nu au niciun cuvânt de spus, în timp ce maghiarii controlează practic toată administraţia, şi nici vorbă să ne dea măcar jumatate din drepturile pe care le au ei, ca minoritate naţională. Toate drepturile lor de minoritari le-au transformat aici în privilegii. Este un permanent dispreţ faţă de însemnele statului român. Nu vin niciodată la sărbătorile româneşti, nici măcar la Ziua Naţională. La întâlnirile şi taberele lor se intonează la început imnul Ungariei, şi niciodată cel românesc”.

D.M.

Comentează