La mulți ani, Gabi Pleșa! De primarul municipiului Alba Iulia mă leagă multe amintiri, dar una anume, din 2022, e imposibil de uitat. Picantă, plină de suspans, de adrenalină și… aer! Mult aer. Mai exact, aer băgat la fiecare 50 de kilometri într-o roată care se dezumfla cu încăpățânare…
Totul a început la America, la Philadelphia, unde am închiriat o mașină. Am făcut-o cam târziu — ca orice ardelean convins că „nu-i grabă, no că mergem și așa!” Am primit, deci, o mașină care tocmai fusese returnată și n-a apucat nimeni s-o verifice. Noi, înțelepți și optimiști, am zis „las’ că e bine!” Și am plecat. După vreo sută de kilometri, am observat că volanul trage în dreapta. Ne-am oprit, am verificat, și-am constatat: roata dreapta spate se dezumfla. Am umflat-o. După alți 50 km, iar. Și iar! Și iar!
Drumul de la Philadelphia la Chicago și până la Cascada Niagara — vreo 650 de kilometri — s-a transformat într-un maraton al pompei de aer. Așa ceva n-am mai trăit de la baloanele din copilărie!
La volan, cine altul decât Gabi Pleșa. Îi plăcea să conducă. Mult! Atât de mult încât nu-l puteam convinge să ne lase și pe noi. Eram cu Florin Roman — pe atunci ziarist, acum deputat — și ne uitam speriați cum Gabi, după câteva ore de condus, închidea ușor ochii, cu o pace interioară de călugăr zen… Noi ne panicam, el părea în meditație…
La un moment dat, am reușit cu greu să-l convingem să se odihnească. Am preluat volanul, l-am lăsat să doarmă, dar eram toți frânți. Nici nu-i de mirare: în Paris, unde trebuia să înnoptăm în drum spre America, agenția ne-a încurcat cazarea. Camerele noastre erau rezervate… pentru a doua zi!
După telefoane, explicații și un mic scandal internațional (cu apeluri până la guvern, da, așa e povestea!), am rezolvat problema. Apoi, în loc să ne odihnim, am zis că e păcat de noapte și de Paris — așa că am plecat la plimbare. Fără hartă, fără plan, doar cu entuziasm.
Pe la miezul nopții, ne-am trezit într-un cartier unde nici tramvaiele nu mai aveau curaj să circule. Am găsit, cu ajutorul unui parizian binevoitor, un taxi și am ajuns la hotel la ora unu. Am dormit glorios… două ore! La cinci trebuia să fim în aeroportul Charles de Gaulle.
Așa că, atunci când am pornit spre America, eram mai mult umbre de oameni decât oameni adevărați. Chiauni, obosiți, dar optimiști!
Și în tot acest haos, cu un cauciuc dezumflat, somn pierdut și planuri date peste cap, Gabi Pleșa a fost imaginea calmului! Nicio ridicare de ton, nicio încruntare!
Atunci mi-am dat seama ce om echilibrat e. Calm, stăpân pe sine, capabil să transforme o situație de criză într-o excursie amuzantă. De aceea, când mi-am spus că vrea să candideze la Primăria Alba Iulia, l-am încurajat, eram sigur că are tot ce trebuie: răbdare, echilibru și o minte limpede — chiar și după 650 de kilometri de roată dezumflată!…
Astăzi, de ziua lui, îi spun din toată inima: La mulți ani, Gabi! Să-ți fie drumurile line, fără gropi și fără cauciucuri mofturoase, și să rămâi același om calm, echilibrat și fain, care știe că și dintr-o aventură obositoare se poate scoate o poveste bună.
