” Că aşe-i în sat la noi,/ La mâncări încep de joi!/ Socrul mare gazdă bună,/ Ne dă horincă numa’ de prună!/
Aşa începe o nuntă tradiţională în Sălişca – judeţul Cluj. Sunt vorbele starostelui (maestrului de ceremonii) la începutul mesei, chiar înaintea rostirii rugăciunii Tatăl Nostru. Cam peste tot în zonă rânduiala încă se mai păstrează însă aici lucrurile încep să facă o cale întoarsă. Sătui de pompoşagurile culinare bune la gust dar fără saţ livrate de-a gata de către firmele specializate în domeniu, tinerii miri ai zilelor noastre încep să revină încet încet la nunţile tradiţionale, din punct de vedere culinar, bineînţeles.
Izabela şi Lucian. El din Valea Ciurenilor – Sălaj, ea din Sălişca, judeţul Cluj. S-au văzut, s-au plăcut, se iubesc şi s-au luat cum se zice pe la ţară. Au hotărât să îşi pregătească nunta în modul tradiţional, la fel ca acum 10-15 sau chiar 20 de ani. Motivul: mult mai ieftin şi mult mai sănătos! Forfota pregătirilor a început cu o săptămână înaintea nunţii la Căminul Cultural din sat dar şi la casa miresei, forfotă ce s-a terminat abia la câteva zile după ospăţ. Mână de la mână, rudeniile şi vecinii au început instalarea cortului, tăiatul porcilor şi al găinilor dar şi scrobotitul aluaturilor pentru tăiţei şi prăjituri. Toate făcute pentru o mâncare sănătoasă, săţioasă şi nemaipomenit de bună la gust. În locul aperitivelor cu ”etichetă” nuntaşii au servit pe săturate chiftele pline de carne, jumările topite în cratiţă, şniţele ”groase de un deget” dar şi nelipsitul drob făcut din măruntaiele proaspete. Bucătăria încropită pe iarba verde cu plite aşezate pe cărămizi şi foc de lemne pare a fi unul din secretele gustative ale bucatelor gătite tradiţional.
”Para din focul lemnelor uscate şi crăpate lasă fiertura molcomă iar carnea se fierbe pe lung şi fripturile se coc mai rumene. Levişa (supa de tăiţei) nu se tulbură iar grăsimea din găinile crescute acasă se alege ca bănuţii de aur” spune bucătăreasa şefă, expertă în gustul trediţional.
2 porci îngrăşaţi cu mălai, 40 de găini crescute pe rât cu iarbă şi peste 1000 de ouă au fost ingrdientele de bază puse la cale de socrii mari şi mici, pentru nunta copiilor lor. Nici de horincă nu se poate să nu amintim. Obiceiul locului obligă gazdele nunţii la ce-i mai bun în lista băuturilor . Horinca de prune culducuţe îngălbenită de vreme a umplut ”canceurile” din belşug.
”Asta-i băutură, nu feştiturile din magazîn! După asta nu te ţîi de cap a doua zi!” ne spune bunicul miresei, cunoscător în domeniu.
Farmecul nunţilor unde mâncărurile se gătesc tradiţional iar nunta se pune la cale de toată suflarea locului este unul aparte. În acest fel oamenii se adună, petrec mult mai multă vreme laolaltă, iar poveştile şi spiritul satului par să reînvie. Se deapănă şi amintiri, hazul este în toi, toate puse la cale pentru fericirea şi norocul tinerilor căsătoriţi! Faine vremuri, faine amintiri!
Mircea MUREŞAN
