[vimeo width=”800″ height=”450″]https://vimeo.com/34454752[/vimeo] Nu au petrecut şi nu au sărbătorit trecerea în Anul Nou. Pentru ei, Revelionul este o zi la fel ca toate celelalte. Ştiu că e Revelion dor pentru că aud pocniturile petărzilor şi uralele de belşug în localităţile din
Trăiesc între sălbăticiuni iar vecină le e doar...pădurea! Sunt ultimele trei suflete dintr-un sat ce pare blestemat să fie părăsit, care trăiesc cu gustul amar al zădărniciei. Când vecinii lor au renunţat să se mai se zbată în sărăcie şi-au fugit spre
[vimeo width=”800″ height=”450″]https://vimeo.com/56597980[/vimeo] Deşi sunt creştini desăvârşiţi, de Crăciun colindele lor sunt păgâne. Aşa le-au moştenit de la moşii lor. Când tot românul aduce slavă pentru Naşterea Pruncului, cu versuri ce aduc aminte de începutul creştinismului, moţii rămân ancoraţi în tradiţiile vechi
Moment istoric în sensul giratoriu din Lemniu-Sălaj, pe Valea Someşului tocmai în ajun de Niculaş. Este pentru prima oară din veacuri când în centrul satului se împodobeşte un brad public în ajun de sărbători. Deşi bucuria unei astfel de eveniment a fost
A prins în viaţă toţi preşedinţii României. Născută înainte de Revoluţie, în regimul comunist a trăit mai mult legată cu un lanţ de gât a cărui urme se văd şi acum. A fost o mamă eroină, lăsând în urmă peste 500 de
[vimeo width=”800″ height=”450″]https://vimeo.com/32434031[/vimeo] În Ţara Lăpuşului obiceiurile vechi încă mai pot fi văzute pe viu, în toată splendoarea lor, ca acum un veac.Modernismul şi civilizaţia secolului 21 nu a reuşit să şteargă de tot îndeletnicirile bătrâneşti iar lăpuşenii se mândresc şi astăzi
În poveştile lui Creangă găina babei a-nceput să facă ouă numai după o mamă de bătaie. În realitatea din satele de pe Valea Someşului, lucrurile stau exact la fel însă la o altă scară. Aici subiectul este unul la fel de comun
Strămoşul Căminului Cultural încă mai are multe poveşti de spus. Şura din satele tradiţionale a fost şi se pare că va mai rămâne încă multă vreme locul în care oamenii se întâlnesc, petrec şi socializează în voie. Graţie unui proiect derulat de
Creaţia este surprinsă în stările existenţiale profunde iar centrul atenţiei este rezervat tăranului român. O imagine melancolică în aparenţă şi aspră totodată, fără pretenţia unei suferinţe anume. Asta la prima vedere, înaintea tuturor poveştilor spuse şi nespuse în spaţiul dintre rame. Şi
”Cine plăteşte Paştele, ierte-i Dumnezeu păcatele!” este vorba în Oarţa de Sus-Maramureş în fiecare noapte de Înviere. Prescura şi vinul din care este făcuta pasca sunt oferite în fiecare an de către o familie de credincioşi. Cei care se oferă să facă
