Se spune că toamna se numără bobocii dar şi borcanele cu murături, din cămara şi pivniţele gospodinelor! Sezonul pregătirilor pentru iarnă a intrat în linie dreaptă, iar cămările se umplu pe zi ce trece cu toate bunătăţile. Pentru că sunt făcute ”la mama acasă”, multe dintre ele vor sfârşi pe mesele celor plecaţi la muncă în străinătate. Recolta bogată din acest an este suficientă pentru conservele tradiţionale iar gospodinele muncesc din greu, ca să ajungă la toată lumea!
Am intrat în sezonul murăturilor şi al produselor pentru iarnă, iar în bucătării este forfotă mare în această perioadă. Aşa se face că mai toate gospodinele care se respectă din localitatea Şimişna – Sălaj, se ocupă din timp de cele trebuincioase pentru prepararea bunătăţilor pentru proviziile de iarnă.
Reţetele tradiţionale sunt cele mai des folosite.
Astfel, unele gospodine au reţetele învăţate de la mamele şi bunicile lor, dar spun cu fală că sunt cele mai bune reţete din lume. Pe Ileana Vulcan spre exemplu, din Ileanda, am întâlnit-o la o familie din Şimişna, la ajutor, e drept, să pună zacuscă după o reţetă numai de ea ştiută, aşa că ne-a divulgat puţin din conţinut: „avem reţetă specială, folosim pentru zacuscă: ceapă, morcov, ardeu, gogoşar şi ciuperci, am mai făcut şi-s foarte gustoase”.
După cum se vede, femeia le are pe toate la degetul mic, când vine vorba de prepararea conservelor pentru iarnă, şi cu amabilitate ne-a povestit câte sortimente de murături a pus pe iarnă, dulceţuri, siropuri, zacuscă, zarzavaturi, tot felul, mai ales că are şi copii şi nepoţi plecaţi în străinătate: „am pus pe iarnă tocană de legume, zacuscă de vânătă, fasole şi cu ciuperci. Dulceţuri, compoturi de tot felul, siropuri şi tot ce trebuie pentru iarnă. Avem copiii plecaţi în Austria, Italia, şi îi mai bun din România ca de la ei, mai ales de la mama de acasă. Am şi avut din grădina noastră, am mai şi cumpărat. Am cumpărat aproape 50 de kile de zahăr, pentru dulceţuri, compoturi, siropuri – de afine, de vişine, mure şi de zmeură, iar pentru legume n-am cumpărat decât oţelul, în rest am avut noi”.
N-am gasit nicio gospodină care să nu fi pus ceva de-ale gurii pentru iarna care urmează să bată la uşă, fiecare ce şi cât a putut. Unele dintre ele, au mărturisit că mai au câte ceva din anii trecuţi şi acum doar au completat rafturile, iar altele spuneau că n-au pus decât ceva puţin pentru că locuiesc singure în bătătură. Este şi cazul Veronicăi, o localnică: „am pus bulion, castraveţî am pus mulţî, d-api n-am pus alte moraturi că nu-i cine mânca. Locuiesc sângură, n-am copii acasă, îs în Spania, lor nu le trebe, îs departe, nu-i cine, şi io-s cam bolnavă. Am avut şi de anu trecut, dulceaţă, zacustă, zarzavat şi mai am bugăt”.
O altă găzdoaie, Viorica, harnică foc, ne-a povestit şi ea câte a zolit (muncit) şi ce provizii a făcut pentru sezonul rece: „am zolit, am pus tăt felu de moraturi, am facut tăt felu de zacuste, compoturi, tăite câte mi-o ajutat Dumnezo să am la nepoţî. Tăite zolele din lume le-am facut câte mi-o ajutat Dumnezo”.
Spre surprinderea noastră, am întâlnit şi o tânără la cratiţă venită tocmai din Italia s-o ajute pa mama ei soacră la „pus pe iarnă” tot felul de bucate. Mădălina-Andreea Raţ, ne-a arătat cu amabilitate rafturile pline ochi cu bunătăţi din beciul părinţilor-socri, şi cât s-a ostenit pentru prepararea acestora. „Am pus fasole în bulion, fasole simplă, bulion, bulion cu sămânţă, bulion curat, dulceaţă de gutui, de pere, foarte multe compoturi, zacuscă de fasole, de vinete, tot felul. Noi suntem acuma veniţi din Italia, locuim acolo, şi am venit s-o ajutăm pe mama soacră la pus pe iarnă, iar când o să ne întoarcem în Italia, o sa ne ducem cu noi. O parte din legume şi fructe sunt din grădină, o parte sunt cumpărate, dar toate sunt bio, nu sunt cumpărate de pe piaţă. Îngrăşământul a fost de la animale, pentru că din câte ştiu eu, au fost cumpărate dintr-un sat vecin, de la o bătrânică care cu aşa ceva se ocupă. În Italia sunt magazine româneşti, dar nu sunt produse ca şi cele de la mama de acasă, cele naturale” a declarat cu atâta înţelepciune Mădălina – Andreea.
De altfel, sunt şi femei moderne care spun că, de ce să se chinuie să le pregătească acasă, dacă tot le găsesc în magazine?! Dar sunt acele femei, care poate şi din comoditate nu stau la cratiţă, dar fie că lucrează mai multe ori pe zi şi mai au şi copii de crescut, fie că nu se complică pur şi simplu să pună murături sau să facă gem. Alexandra, care se ţine „doamnă de la oraş” spune că, nu are nici un rost să se complice cu gemuri şi murături, pentru că nici nu se pricepe şi nici nu are timp de aşa ceva: „în comerţ se găsesc produse foarte bune, ca la mama acasă, la preţuri bune, nu văd rostul unor zile petrecute în bucătărie făcând gemuri şi murături. Nu am nici timp şi nici răbdare”, a declarat tânăra.
O altă târănă, Sorina pe numele ei, spune că ideea cămării pline cu murături şi tot felul de bunătăţi pentru iarnă, îi surâde, dar recunoaşte că, de cele mai multe ori rafturile ei sunt umplute cu borcane de la mama, pentru că nu are timp dar nici nu se pricepe la pregătirea lor: „nu voi pune murături anul acesta, dar tot mai bune sunt de la mama, aşa că mă bazez pe ea. Nu văd care ar fi rostul să pierd vremea cu prepararea lor, dacă ni se va face poftă, fie voi cere la mama, fie voi cumpara din magazin, acum se găseşte orice, bani să fie!” a declarat cu pasivitate aceasta.
Aşadar, scumpe sau nu, murăturile, dulceţurile şi toate proviziile pentru iarnă îşi vor găsi mereu loc pe mesele oamenilor. Că şi în vremuri mai tulburi, acestea sunt în cantităţi mai mici sau sunt preferate cele „de cumpărat”, important e că mesele îndestulate din iarnă, mai ales cele din preajma sărbătorilor, n-ar fi aceleaşi fără tradiţionalii castraveţi muraţi, gogonele, la fel cum nici sarmalele de Crăciun nu au acelaşi gust dacă nu vin pe un pat cu varză murată.
Andreea POCOL
