Mi-a plăcut tare mult hotelul Baron Resort din Sharm El Sheikh! Aici micile detalii chiar contează – aproape la fel de mult ca la o curte feudală, unde fiecare ștampilă pe pergament și fiecare mărgean de pe mantia baronului aveau rolul lor sacru. Clădirea nu se aseamănă cu nimic, poate doar cu Coloana Infinitului dacă o culci pe-o parte, dar dacă Michelangelo ar fi venit aici, ar fi scos sabia și ar fi declarat-o teren regal.
Interioarele abundă de marmură roșie, cu balustrade discret suflate în aur, încât te simți ca-ntr-o catedrală a baronilor – dar fără predică și cu minibar. Camerele de 40 de metri pătrați, cu podele din marmură și lavoare din același material, sunt ca un tron privat, unde fiecare pernă din bumbac egiptean e ca un scut împotriva grijilor lumii. Lenjeria se schimbă zilnic, probabil ca să te tot întorci pe ea și să spui: asta e viața unui baron adevărat – fără griji și cu răsfăț nelimitat!
Baia e sanctuarul răsfățului: prosoape pufoase, șervețele din bumbac pur, săpun, șampon și balsam cu minerale din Marea Moartă – aici te simți ca Moise, doar că fără toiag, dar cu șlapi de aur. Fiecare strop de apă e ca o picătură dintr-un elixir regal.
Sala de mese e un restaurant Michelin, dar pentru baroni contemporani. Fețele de masă se schimbă după fiecare turist, ospătarii, în cămașă albă și vestă de mătase, par cavaleri de curte pregătiți să servească cu grație și ceremonie. Lumânările mocnesc în sfeșnice de cristal, iar farfuriile de porțelan englezesc sunt ca niște scuturi pe care sunt așezate mâncăruri demne de banquetul unui suveran. Îți vine să te închini înainte de a băga furculița – un ritual feudal reinventat, unde tronul tău e scaunul la masă, iar fiecare îmbucătură e o victorie.
Grădina enormă a resortului e ca un parc feudal viețuit de creaturi fantastice: arbori cu flori de bumbac comestibile, Corisia – arborele de ață dentară, gard viu cu flori de hârtie… și bănci de piatră ca niște tronoane unde baronul își poate pune șapca și contempla domeniul. Pe gazon, pupeze cu aripi negre și dungi albe zburdă printre vrăbiuțe gălăgioase, ca niște gărzi regale ce patrulează regatul verde. Te simți ca un baron în grădinile Semiramidei, stăpân peste fiecare floare, fiecare frunză și fiecare privire admirativă a supușilor.
Pe plajă nimeni nu poartă brățară; turiștii sunt oaspeți, nu clienți – exact ca în curtea unui baron adevărat, unde supușii vin să te servească, nu să te enerveze. Șezlongurile extralargi, pernele memory foam și umbrelele împletite din ramuri de palmier sunt așezate la cinci metri distanță, ca niște ziduri de castel care protejează intimitatea baronului. La amiază, un angajat te stropește cu apă și mentă, oferindu-ți ceai în cești de porțelan decorat, ca și cum ai bea elixirul regal al unui rege englez – pentru un baron modern, chiar și hidratarea e ceremonial.
Dacă vrei mai multă răcoare, ai marea cu nisip fin și pești multicolori printre corali – un lac feudal subacvatic, unde doar cei inițiați în arta scufundărilor pot pătrunde. Pontoanele devin porți către o altă lume, iar tu, baronul curios, ești stăpân peste fiecare banc de pești și fiecare recif colorat.
Într-o dimineață, n-am avut chef să mergem la masă și-am dormit până mai târziu. La 10:00 fix, sună telefonul. Doamna de la capătul firului, după ce s-a asigurat că respirăm, întreabă dacă poate ajuta cu ceva. Iar când Ahmed Said, asistentul managerului, află că vrem o cameră scumpă, cu vedere la mare, nu a stat pe gânduri: ne-a oferit-o … gratis! Păi zău, mai fraților, asta înseamnă să fii baron adevărat: nu plătești, doar te învârți printre răsfățuri, râzi ironic și te simți stăpânul unui mic imperiu luxos.
