Ultra All Inclusive… dar cu apă în Cinzano! Anul acesta, la începutul lunii martie, am reușit să prind o ofertă la celebrul Rixos Radamis din Sharm El Sheikh — resort deschis în noiembrie 2023, pe care turcii l-au construit cu o ambiție demnă de faraoni, doar că în loc de piramide, au ridicat 865 de camere, 26 de vile și o rețea de canale cu gondole, pe o suprafață de 300.000 m². Un orășel întreg, doar că în loc de primărie, ai restaurant! Am ales să stau la hotelul Blue Planet, acolo unde erau mai puține familii cu copii. Hotelul Tirana este special amenajat pentru cei mici. Totul era impresionant. Sistemul „Ultra All Inclusive” promitea tot ce poate visa un turist: mâncare, băuturi străine, restaurante tematice, bufet à la carte cu bucătării italiene, mediteraneene, turcești, indiene și, probabil, și una pentru cei care trăiesc doar cu salate verzi. Pentru copii, exista un club tematic și activități dedicate — adică părinții își puteau savura liniștiți cocktailurile în timp ce urmașii lor erau ocupați să coloreze delfini imaginari.
Am fost împreună cu Nadia, care este căsătorită cu Angelo, un italian, fost ofițer in cadrul renumitei Guardia di Finanza din Italia, cu care locuiește acum la Cluj-Napoca. Într-un sejur memorabil, Angelo a dat din nou dovadă de simțul observației care l-a consacrat o viață întreagă. Seara, obișnuiam să bem Cinzano la barul cu terasă de lângă piscină. Era băutura preferată a lui Angelo, dar îmi plăcea și mie. Doar că, după primele pahare, am observat ceva ciudat: de fiecare dată când gusta, Angelo avea expresia unui detectiv care simte că ceva nu e în regulă. Mergea mereu la bar și cerea să vadă sticla. Se întorcea la masă și spunea, vădit nemulțumit, că sticla e originală, dar gustul nu e de Cinzano original. Într-o seară, calm dar hotărât, s-a dus la barman și i-a spus: — Am să te rog să deschizi o sticlă și să torni un pahar în fața mea!
Zis și făcut! Barmanul, un tânăr cu zâmbetul lipit de față, a deschis sticla. Angelo a pus cele două pahare unul lângă altul, ca la o anchetă serioasă, și i-a arătat barmanului — care deja transpira, că cele două lichide aveau culori diferite, deși proveneau din aceeași sticlă! Apoi, ca un adevărat inspector, l-a pus pe barman să guste din ambele pahare și să dea verdictul. Concluzia? Cinzano-ul nostru era diluat! Da, prietene: „Ultra All Inclusive” însemna și apă inclusă în alcool!
Angelo a chemat apoi conducerea resortului. Manageri, supervizori, oameni cu insigne și expresii speriate— toți au fost prezenți la Cazul Cinzano. Îi văd și acum, dând din colț în colț, roșii la față, ca băutura lor. Angelo, însă, nu glumea.
— Domnule manager, spuse Angelo, calm dar ferm, Cinzano-ul nostru e diluat!
Managerul bâjbâia: „E… e posibil… să fie… un mic incident?”
— Mic incident? replică Angelo, făcând pași ca un detectiv.- E Cinzano! Italienii beau doar Cinzano pur! Nu apă cu aromă de Cinzano!
Scenele următoare au fost cinematografice: barmanul gustând din nou, managerii stând în cordon de securitate, iar eu gândind cu voce tare: trebuie să povestesc asta pe blog!
Aceasta a fost o lecție. Angelo ne-a spus că și alte băuturi sunt la fel. Nu e primul caz în care italienii cer cu nonșalanță să li se ofere ceea ce au plătit. Am mai asistat la astfel de scene și la Marsa Alam, zonă preferată de italieni. Spre deosebire de alți turiști străini, italienii sunt tupeiști — dar în sensul acela nobil, al oamenilor care nu se lasă păcăliți. Am mai observat și că italienii vor să cunoască și să discute față în față cu băiatul care face curățenie în cameră, căruia îi spun pe șleau: „Dacă faci curățenie exemplar, primești tips. Dacă nu, niciun bănuț!” Simplu, clar, fără ambiguități. Ei sunt greu de păcălit și extrem de atenți la tot ceea ce se petrece în jurul lor — spre deosebire de noi, românii, care ne-am obișnuit cu eternul motto național: „Las-o, mă, că merge și așa!”
