Această unitate de relief este o mare arie depresionară din interiorul arcului carpatic şi poate fi considerată o depresiune interioară a acestuia; deoarece se suprapune în linii mari cu provincia istorică Transilvania, are această denumire. Relieful este predominant deluros, colinar, fapt pentru care este denumită în acest fel.Apartanenţa Depresiunii Colinare a Transilvaniei la arcul carpatic este atestată de fundamentul acesteia, care este alcătuit din roci asemănătoare Carpaţilor, fiind în realitate o regiune mai coborâtă a acestora, care a fost umplută cu sedimente; pe acestea a fost sculptat relieful colinar actual. Depresiunea Colinară a Transilvaniei este bine delimitată spre est, sud şi vest de cele trei ramuri carpatice, dar are o deschidere mai largă spre nord-vest, pe Valea Someşului (unde Carpaţii Orientali vin în contact cu terminaţiile nordice ale Munţilor Apuseni). Depresiunea Colinară a Transilvaniei are altitudini mijlocii, de 500-600 m. Acestea coboară spre vest (unde, la contactul cu munţii vulcanici, ajung la 1000 m).Relieful este dezvoltat pe roci moi (argile, gresii) şi este supus unei evoluţii continue; în unele locuri apar structuri pe sare. Există diferenţe între regiunile marginale, apropiate munţilor şi partea centrală.
Depresiunea Colinară a Transilvaniei – Zone marginale
– în partea de est: Dealurile Bistriţei şi Subcarpaţii Transilvaniei;– în partea de sud: Depresiunea Făgăraşului şi Depresiunea Sibiului;– în partea de vest: Culoarul Alba Iulia-Turda, Depresiunea Huedin şi Depresiunea Almaş;– în partea de nord: Depresiunea Lăpuş.
