Nu mai avem voie sǎ vorbim de dulce si fără plăceri trupești! A început Postul Crăciunului! La noi în sat, odată ce s-a auzit că începe Postul Crăciunului, toată lumea intră într-un soi de regim… nu doar la mâncare, ci și la gânduri, vorbe și nervi.
— Ai, măi Gheorghe, să știi că de-acuma nu mai avem voie să vorbim de dulce!
— Păi și fără plăceri trupești, zici tu?
— Exact! A început Postul Crăciunului!
Gheorghe dă din cap și oftează:
— Păi atunci, dacă tot te abții de la brânză, carne, ouă și alte bunătăți… măcar să ne abținem și de la răutăți, pofte, patimi și gânduri necurate, nu?
— Așa-i, bă Ioane, că Biserica Ortodoxă recomandă abținerea de la relații intime în timpul posturilor mari, inclusiv în Postul Crăciunului.
— Păi da’ asta-i greu… zice Ioan, că ideea e că postul e un timp de înfrânare, de limpezire a minții și a sufletului… iar viața intimă se consideră parte din „plăcerile trupești” de care creștinul se abține în perioada asta.
Ana se apropie șoptind:
— Păi cuplurile căsătorite sunt îndemnate să decidă împreună, cu respect și echilibru.
— Pe românește, zice Maria, poți, că nu vine nimeni cu lanterna să verifice…
— Da’ dacă vrei să ții postul „ca la carte”, oftă Gheorghe, atunci abstinența face parte din pachetul spiritual!
Gheorghe se ridică, se uită în jur și zice solemn:
— Bine, fraților, atunci să ne pregătim de Postul Crăciunului… fără dulce, fără carne, fără plăceri trupești și, vai, fără glume rele!
Ioan oftează, Ana râde pe sub mustață, iar Maria zice:
— Păi dacă ținem postul „ca la carte”, atunci cred că singurul lucru care ne rămâne de făcut e să bem apă… și să ne uităm cu jind la prăjiturile vecinului!
Gheorghe clatină din cap:
— Ei, dragii mei, dacă asta e „purificarea sufletului”, atunci să fim sinceri: sufletul ăsta al nostru trebuie să se obișnuiască și cu foamea… și cu invidia!
Și așa, de Postul Crăciunului, satul nostru a descoperit o nouă formă de spiritualitate: să te abții de la toate… în timp ce admiri cu nesaț ce nu ai voie să ai.
