EDITORIAL – Raimond PETRUŢSe făcea că avea România un premier, numindu-se acesta, din întâmplare sau din simpla consecință a fatalismului ce caracterizează poporul român, Victor Viorel Ponta. Și cum nimic nu se întâmpla în acest mirific (și totodată absurd spațiu carpato-danubiano-pontic), omul nostru a auzit de niște inundații în ținutul unde și morții votează ( căci tot ce-i românesc nu piere, nu?) și hop și el acolo. Până aici toate bune și frumoase, dar se făcea că prezidențiabilul s-a urcat în una bucată șalupă și a pornit, tras de pompieri prin apa care ajungea până la genunchii broaștei, să vadă realitatea din teren. Și cum trecea mama Dolores printre sinistrați, s-a găsit un jurnalist să-l întrebe când mama dracului va fi finalizat digul pe care, împreună cu Liviuț Dragnea, l-a promis celor cărora ploile (probabil comandate de Băsescu) le-a luat tot ceea ce agonisiseră într-o viață. Atât i-a trebuit lui Victoraș! Cum tocmai o gratulase pe Doina Pană cu apelativul ,,fă”, ,,domn doctore” i-a răspuns jurnalistului: ,,Băi, crezi că crezi că pot să opresc eu ploaia sau o oprești tu?”. Culmea ipocriziei, la o zi după de s-a dat în stambă, premierul nu a recunoscut gafele făcute. Cum presa este, în opinia lui Ponta, o gașcă de santimbalci (excluzând animite trusturi, care pupă-n bot și papă tot, vorba lui Caragiale), micuțul Titulescu a considerat că trebuie să se justifice doar pentru modul în care i s-a adresat colegei de Guvern: ,,Am văzut astăzi că m-am adresat injurios ministrului Doina Pană. Nici nu băusem whisky, nici nu veneam de pe vapor. Nu folosesc termenul <
