Covrigii provoacă diabet și cancer! Povestea prietenului meu, răpus încet de covrigi! Da, știu, sună ca o conspirație anti-patiserie. Și eu am râs. Până n-am mai râs!…
În urmă cu puțin timp, unul dintre cei mai buni prieteni ai mei a murit din cauza covrigilor pe care i-a mâncat de-a lungul vieții. Nu deodată, nu dramatic, ci lent, perfid. Mi-a povestit de mai multe ori cât de rău i-au făcut covrigii consumați în perioada liceului și apoi a studenției—pe fugă, ieftini, calzi, „că țin de foame”.
Din cauza lor a ajuns să facă diabet. Nu l-a băgat în seamă! Apoi lucrurile s-au agravat, a început să ia insulină și, cu stupoare, a aflat că colonul a devenit canceros, avea metastaze grave. A urmat tratamente peste tratamente, fără rezultat. Boala s-a agravat atât de tare încât, recent, a decedat. De atunci privesc covrigii suspicios. Ca pe niște prieteni falși. Zâmbesc, dar te sapă.
Suspiciunea mea s-a transformat în șoc când am văzut un experiment recent. În cadrul acestuia, medicul Mihail Pautov (cunoscut ca Dr. Mihail) a arătat ce se întâmplă în organism după ce mănânci un covrig pe stomacul gol. La doar 30 de minute după consum, glicemia i-a crescut la 155 mg/dl. La scurt timp, glicemia a scăzut brusc, aproape de 70 mg/dl, adică spre limita inferioară a normalului. Ca să fie clar: glicemia normală (măsurată în mg/dl) este: dimineața, pe stomacul gol: 70–99, la 2 ore după masă: sub 140.
Semnale de alarmă: între 100–125: prediabet, peste 126: diabet confirmat!
Covrigul este fabricat aproape exclusiv din făină albă, un carbohidrat rafinat care se transformă rapid în zahăr, în sânge. Pancreasul intră în panică și este obligat să secrete cantități mari de insulină. Studii internaționale din perioada 2024–2025 leagă consumul de produse de patiserie de un risc crescut pentru cancere de colon, pancreas, plămâni și vezică urinară.
Mai mult, covrigii copți la temperaturi mari pot conține acrilamidă – o substanță care, în 2025, este tot mai aproape de a fi clasificată oficial drept cancerigen cert.
Prietenul meu n-a murit „din senin”. N-a fost ghinion! N-a fost destin! A fost un obicei repetat ani la rând, ambalat frumos, cald și ieftin. Covrig după covrig. Zi după zi. Corpul a tras semnale. Nimeni n-a auzit. Astăzi, el nu mai e! Covrigii sunt! Te așteaptă la colț. Zâmbesc. Aburesc vitrina. Îți spun: „doar unul!”. Așa începe!…
