Cât mai umilește HiSky turiștii care zboară spre Egipt? HiSky transformă vacanțele românilor în coșmaruri galbene! Zboruri întârziate, nervi, indignare!
Am citit și eu, ca toți românii care visează la Egipt, plângerile turiștilor privind întârzierile cu care zboară HiSky. Le-am tratat superficial… până când a venit rândul meu să mă conving personal! Mi-am luat un sejur în Hurghada, începând cu data de 29 noiembrie și cu plecare din Timișoara. Am hotărât să fiu om organizat: am ajuns mai devreme decât era necesar, la aeroport, cu gândul de a mă îmbarca liniștit la ora programată – 18:25. Am intrat voios în aeroport, cu energia celui care își începe, în sfârșit, vacanța. Am mers la check-in, iar când să savurez momentul, zbang: tabelul de zboruri îmi retează elanul cu un galben strident și rece – Delay! Aproape o oră! Am înghițit în sec, am zis „se mai întâmplă”, poate a fost vânt, poate lună plină, poate a trecut pisica neagră prin fața avionului…
Și totuși, adevărata lovitură a venit la întoarcere, pe 6 decembrie, în aeroportul din Hurghada. Era acolo, în fața mea, un adevărat festival al umilinței: ecranele afișau zeci de zboruri, toate la timp, toate precise ca un ceas elvețian. Doar trei dintre ele pâlpâiau pe un fond galben pal, mai deranjant decât lumina unui neon care te trezește la 3 dimineața – toate trei purtau aceeași emblemă a rușinii: HiSky spre Timișoara – Delay!, HiSky spre București – Delay!, HiSky spre Oradea – Delay! Părea că aeroportul s-a transformat într-un ring în care noi, românii, eram singurii condamnați să înfruntăm bătălia galbenului, în timp ce restul Europei decola cu grația păsărilor migratoare. Ne-am transformat în personaje de roman absurd: oameni cu bagaje grele, încercând să navigheze prin haos, cu nervii întinși precum corzile unui violoncel spart. Unii își verificau telefoanele obsesiv, alții scormoneau prin bagaje după gustări, ca niște supraviețuitori ai unui naufragiu. Iar HiSky? Părea o entitate invizibilă, o fantomă galbenă care se juca cu timpul nostru, un fel de zeu absurd al întârziărilor, care râdea în fața planurilor noastre de vacanță.
Și întrebarea care arde mai tare decât soarele Hurghadei: Agențiile de turism – ce fac ele? De ce nu ajustează orarele zborurilor după întârzierile cronice ale HiSky? De ce nu iau atitudine? Cum e posibil ca, în același aeroport, în aceeași zi, doar zborurile HiSky să fie victimele galbenului umilitor, în timp ce restul lumii decolează fără probleme?
Suntem de râsul lumii. Nu pentru că ni se întâmplă o dată, ci pentru că ni se întâmplă mereu. Și cei implicați? Tac. Încasează. Iar noi ne întoarcem acasă nu cu amintiri de soare, mare și nisip fin, ci cu episoade galbene de frustrare și indignare. HiSky nu vinde bilete de avion, ci bilete la un spectacol absurd de umilință, unde spectatorii principali sunt românii care visau doar la o vacanță liniștită.
În final, rămâne doar un gust amar, galben ca neonul din Hurghada, și o întrebare care se ridică precum fumul de țigară: cum de ajungem mereu să fim noi victimele unui zbor care întârzie și întârzie, fără ca nimeni să se ridice să spună: destul?
