În această zi, în urmă cu 74 de ani, Muzeului Raional Sebeș (actualul muzeu municipal), înființat cu câteva luni mai devreme (21 martie 1951), i-a fost alocată drept sediu Casa Zápolya, una dintre clădirile-simbol ale orașului – cel mai important și mai valoros monument laic din localitate și din zonă –, ale cărei începuturi sunt anterioare secolului al XV-lea.
Din adresa nr. 24059 din 23 noiembrie 1951 rezultă că imobilul era considerat monument și la acea dată, fiind ulterior inclus în „Lista monumentelor de cultură de pe teritoriul R.P.R.” din 1955 și în listele întocmite după Revoluție. După adoptarea Legii 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice și a Normelor de Clasare, clădirea a fost inclusă în categoria A, adică în cea a monumentelor de valoare națională și universală. În Lista monumentelor istorice din 2015 (cea aflată în vigoare), Casa Zápolya este înregistrată cu codul AB-II-m-A-00354.
Ocuparea clădirii a început imediat după emiterea deciziei, însă până în anul 1955 a împărțit-o cu Secția de Artă și Cultură a Raionului Sebeș, care, din cele 10 încăperi de la etaj (singurele care puteau fi folosite), folosea trei (două birouri și o sală de ședințe). Parterul era ocupat, acolo fiind locuința îngrijitoarei, iar în curte era un depozit de sare, la care accesul camioanelor se realiza prin gangul carosabil, producându-se astfel stricăciuni monumentului și afectând activitatea muzeului.
Muzeul a fost deschis publicului abia în 1956, la cinci ani de la înființare, întârzierea fiind cauzată atât de lipsa de personal, cât și de starea clădirii. Pe lângă faptul că imobilul era împărțit cu alte instituții și chiar cu particulari, se afla într-o stare precară de conservare: învelitoarea era deteriorată în mai multe zone, iar anexele de pe fațadele de nord și est fuseseră lăsate în paragină. La sfârșitul anului 1957 a fost reparat acoperișul, însă restaurarea propriu-zisă a clădirii a avut loc mai târziu, între anii 1962 și 1964, ocazie cu care anexele amintite, fără valoare arhitecturală, au fost demolate.
În 2004, clădirea a fost retrocedată Consistoriului Superior al Bisericii Evanghelice C.A. din România, iar muzeul – prin Primăria municipiului, ca ordonator de credite – a continuat să o utilizeze în calitate de chiriaș. Achiziționarea imobilului de către municipalitate, în decembrie 2019, a permis realizarea unor investiții și lucrări de întreținere, precum cele din 2021 (când acoperișul a fost complet înlocuit) și 2025 (reparații și zugrăveli la fațada principală și în gangul carosabil, unde funcționează lapidariumul). În prezent, se elaborează documentația de specialitate necesară accesării fondurilor pentru restaurarea monumentului. Alături de Biblioteca Municipală „Lucian Blaga” Sebeș, Casa Memorială „Lucian Blaga” Lancrăm, Muzeul Municipal „Ioan Raica” funcționează sub cupola Centrului Cultural „Lucian Blaga” Sebeș.
