Norvegiana de pe Valea Sebeșului.

La mulți ani, NORVEGIANA noastră de pe Valea Sebeșului!

Dacă te plimbi pe Valea Sebeșului, poți întâlni tot felul de oameni. Unii caută liniștea, alții aerul curat sau chiar oportunități de afaceri. Veronica Covalenco le-a găsit pe toate. Nimeni nu știe exact când a decis că locul ei este aici. Poate că s-a îndrăgostit de munți. Poate de oamenii locului. Poate de aerul de Mărtinie. Sau poate pur și simplu a privit Valea Sebeșului și și-a spus: „Aici se poate face ceva!” Și de aici începe povestea.

Veronica nu este genul de om care vine într-un loc doar ca să admire peisajul. Ea vine, se uită în jur și începe să facă lucruri. Afaceri. Investiții. Proiecte. Idei. Și, din când în când, încearcă să găsească și liniștea interioară. Aici apare însă o mică problemă. Pe Valea Sebeșului, liniștea interioară este un concept relativ.

Ai liniște până pornește drujba vecinului. Ai liniște până începe câinele să latre. Ai liniște până se aude ceva prin pădure și cineva spune:

— „Oare ăla a fost urs?”

Și gata. S-a terminat filosofia.

Veronica pare să fi înțeles ceva ce alții află după ani de zile. Trebuie să înveți să trăiești frumos! Poate de aceea îi spunem, cu drag, norvegiana noastră. Pentru că are ceva din oamenii nordului: seriozitate, curaj, independență și o anumită încăpățânare de a face lucrurile până la capăt. Doar că, în loc de fiorduri, are Valea Sebeșului. În loc de reni, vaci și oi. În loc de zăpezile nordului, are Munții Sebeșului. Și poate că tocmai amestecul acesta o definește.

Veronica este omul care poate să vorbească despre investiții și, în aceeași conversație, despre natură. Poate să fie om de afaceri, dar și filozof de ocazie. Iar dacă stai cinci minute de vorbă cu ea, pleci cu o idee.

Dacă stai zece minute, pleci cu o întrebare existențială. Dacă stai o oră… îți vinzi vaca și îți deschizi un SRL.

Asta este Veronica! Un om care nu a venit pe Valea Sebeșului să privească viața de pe margine. A venit să participe la ea.Să construiască. Să investească. Să viseze. Să convingă. Să ajute. Să se certe, probabil, cu birocrația. Și să meargă mai departe.

Norvegia are fiordurile sale spectaculoase. Noi avem Valea Sebeșului. Ei au stânci care se ridică din mare.

Noi avem munți care se oglindesc în apă. Dar avem ceva ce nu poate fi măsurat în kilometri, metri sau coroane norvegiene: avem oameni care aleg să facă dintr-un loc frumos, un loc viu. Iar Veronica este unul dintre aceștia. De aceea, astăzi, spunem: La mulți ani, NORVEGIANA NOASTRĂ!