După o viaţă locuită la oraş, amintirile din copilăria petrecută în casa bunicilor au fost mai puternice decât modernismul şi confortul unei vieţi liniştite la bloc. O chemare spre trecut a bătut orice trend al noului din zilele noastre în sufletul unei maramureşence, care s-a întors la origini cu un scop mai puţin obişnuit. Acela de a reînvia trecutul şi oferi bucurie tuturor celor care-i trec pragul în cel mai original fel. Astfel, în casa unde odinioară bunicii duceau o viaţă simplă şi plină de linişte astăzi memoria lor este trăită pe viu după ce toate lucrurile vechi au fost salvate de la pieire şi puse la loc de cinste într-un veritabil muzeu sătesc al zonei Chioarului. Povestea exponatelor este cea a greutăţilor vieţii, a simţului artistic trăit, dar mai ales a omeniei necondiţionate şi a bunului simţ.
Dorina şi Ioan Sucutărdean au trăit în oraşul Cluj-Napoca iar cu un an înaintea evenimentelor din Decembrie ’89 au început să recondiţioneze casa bunicilor din satul Mesteacăn. După ce toate lucrurile vechi au fost scoase din praful uitării şi aşezate unul câte unul la locul lui cei doi soţi au început să adune şi de prin vecini toate obiectele vechi, care nu mai foloseau proprietarilor şi urmau a fi aruncate. Încetul cu încetul dragostea pentru trecutul consătenilor s-a transformat în pasiunea de colecţionari şi în anii ce au urmat sute de obiecte vechi au fost salvate şi aduse în casa lor.
Astăzi, după aproape treizeci de ani, frumuseţile de altă dată strălucesc în lumina căminului celor doi. Odată intrat pe uşa casei din lemn cu pereţi spoiţi şi tavan din grinzi de stejar mirosul timpului te pătrunde la tot pasul. Sute de obiecte vechi au devenit podoabe de preţ pentru sufletul familiei. Oale din lut agăţate în tavanul vechi, lămpile în lumina cărora femeile ţeseau şi coseau şi multe farfurii decorative sunt doar câteva sortimente din farmecul casei ţărăneşti autentice. Un adevărat regal al măiestriei şi îndemânării aşteaptă orice musafir chiar în fostul pridvor, acum amenajat special şi dedicat portului popular tradiţional autentic. Cele mai frumoase haine de sărbătoare vechi de peste 100 de ani impun respectul şi graţia ţărăncilor din Chioar prin modelele, simplitatea şi eleganţa culorilor.
Contrastul încăperilor este unul plin de culoare unde timpul duce în paralel două poveşti de viaţă. Una veche a bunicilor şi părinţilor dublată de prezentul în care nu lipseşte nici tehnologia. Plasma, cuptorul cu microunde sau laptopul sunt folosite zilnic şi abia trădează secolul în care ne aflăm. Dacă înteriorul casei este dedicat meşteşugurilor femeieşti, exteriorul este adresat bărbaţilor, cu acelaşi contrast. Lângă tractorul şi maşina de teren la nici 10 metri, în şură se deschide lumea veche a ţăranului plugar.
Căsuţa veche a bunicilor din Mesteacăn aduce multă linişte dar mai ales bucurie în familia colecţionarilor noştri. Deşi este un veritabil muzeu viu, aşezarea nu este deschisă pentru vizitare publicului. Biletul de intrare în acest colţ de vreme este omenia, prietenia şi bucuria de a întelege frumuseţile neapuse ale trecutului.
Mircea MUREŞAN
