Peisaj neobişnuit într-o localitate din Şimişna-Sălaj. Printre animalele din ograda unui localnic poate fi zărit un căprior în toată splendoarea lui. Pe lângă imaginea de-a dreptul angelică animalul are şi o poveste interesantă. A fost găsit în iarba din grădina casei când avea doar o zi şi adoptat imediat, iar acum este un membru al familiei cu acte în regulă. Familia care i-a salvat viaţa îl răsfaţă cu cele mai alese mâncăruri spre ”invidia” celorlalte animale din gospodărie. [vimeo width=”800″ height=”450″]https://vimeo.com/76710491[/vimeo] O familie din Şimişna, s-a trezit într-o zi însorită de primavără, cu un pui de căprioară în propria gospodărie. Situaţie rar întâlnită în această localitate. Membrii familiei Purcar însă, au grijă de acest căprior şi-l îngrijesc ca şi cum ar fi un animal din ograda lor. De altfel, se ocupă de Bambi pe numele său, parcă ceva mai mult decât de celelalte necuvântătoare din curte. Deşi au anunţat autorităţile, familia nu-l ţine captiv pe animalul neobişnuit pentru o asemenea gospodărie, îl găzduiesc până v-a pleca singur. Totul s-a întâmplat în primăvara acestui an, când în gospodăria familiei Alexandru şi Maria Purcar, un pui de caprioară şi-a făcut loc printre „galiţe” (găini). Familia Purcar îl răsfaţă pe Bambi, de numai câteva luni, cu cele de trebuinţă, dar se vede că şi acesta este ataşat de „parinţii lui adoptivi”. Astfel, când vine vorba de ale gurii, Bambi nu duce lipsă şi este hrănit cum se cuvine de către „găzdoi”, cu tot felul de crudităţi, de la legume printre care morcovi, cartofi, varză, roşii, ardei, şi până la fructe, mere, pere, struguri şi altele. Dar când trebuie să-şi potolească setea, Maria, îl „adapă” cu „oieguţa” pentru bebeluşi. De asemenea, Alexandru Purcar, ne-a povestit cum l-au găsit dar şi cum au grijă de el. Spune însă, că nu-l ţin captiv pe Bambi, doar că deocamdată, e prea devreme să-i ofere libertatea de a pleca, nu de alta, dar să nu-l strivească ceva câini. Totodată, bărbatul mărturiseşte şi parcă emană atâta bucurie când ii pronunţă numele acestui căprior, de parcă i l-a trimis Dumnezeu ca şi pe un dar divin. Au şi doi câini la casă, dar că şi aceştia s-au ataşat de el, şi-l apără de câinii străini, dar ei se joacă cu el: „într-una din zâle am dat drumul la o cloşcă, o mărs cloşca prin grădina şi o umblat, o-am auzât cârâind, câinii tăt bateu la gard pentru că-i împrejmuită, când am dat drumul la câini, o găsât în iarbă puiu ăsta, dar era cât un arici, mic. Câinele l-a luat şi am zis să-l lase jos, pă moment n-am ştiut ce e, era sângur fără mama lui, şi de atunci din primăvară îl creştem. Mănâncă grăunţe, făină cu găinile. I-am dat drumu prin curte, prin grădină, grădina e închisă într-adevăr, dar nu e în captivitate aici la noi, dar se sperie de câinii străini, cu ai mei câini doarme, se joacă. Mi-e frică să-l las să plece, că l-or prinde câinii şi-l distrug” De altfel, Maria şi Alexandru Purcar, deşi s-au ataşat foarte mult de căprior, şi ar dori să-l păstreze, ei au anunţat autorităţile îndreptăţite despre existenţa acestui animal. Astfel, au anunţat mai întâi edilul comunei, ca acesta să anunţe mai departe Ocolul Silvic. Bărbatul a declarat : „când a pleca, a pleca. Noi am anunţat primarul să anunţe Ocolul Silvic, o anunţat, şi o zâs să-l trec dincolo de gard. Io gardu nu-l trec, să vie un câine să-l mănânce, când a pleca, s-a duce el sângur”. Felul în care comunică cu Bambi, Alexandru Purcar, îşi exprimă oarecum tristeţea şi regretul că-l v-a pierde, dar şi cu bucuria că-l v-a revedea într-o bună zi: ” dacă-i sări gardu, mai vii pă la noi?!, îi vini să mănânci şi îi pleca iară, ce zâci tu?!! tu dormi şi p-afară şi pân năuntru, pă une vrei tu. Pă une vre el dorme”. Aşadar, plini de bucurie, cei doi membri ai familiei Purcar, îşi petrec bătrâneţile în propria lor gospodărie cu galiţele şi mai ales cu puiul de căprior Bambi, întrucât copiii lor sunt acum plecaţi la oraş. Andreea POCOL
