Ultimul sfârşit de săptămână dinaintea postului Crăciunului este un prilej de veselie printre oşeni. Însuraţi sau nefamilişti, tineri sau bătrâni, cu mic cu mare, majoritatea îmbrăcaţi în vestitul costum tradiţional, oşenii se adună la ţupurit şi tropotit în ciuperca satului. Rânduiala din bătrâni face ca în fruntea alaiului de petrecăreţi să fie doi feciori gospodari, care duc în mâini o pâine imensă de câteva zeci de kilograme. Alţii doi ridică deasupra capului doi colaci împletiţi pe sub care trec de mai multe ori cei prinşi în horă. Pe lângă dans, femeile şi fetele ţâpuresc acompaniate de ceteră şi zongură în ritmurile tradiţionale oşeneşti.
Veselia este mare şi în localitatea Certeze precum în toate satele oşeneşti. Şi asta pentru că peste câteva zile începe postul iar până în ziua de Crăciun se trece la o perioadă de abstinenţă alimentară dar şi sufletească. Ceterile vor fi puse în cui, oalele degresate cu leşie (fiertură din cenuşă) iar carnea şi alte produse animale vor lipsi din meniu. În toată perioada postului, conform tradiţiei, localnicii din Oaş prin acest obicei se pregătesc sufleteşte să întâmpine cu bucurie sărbătoarea naşterii Mântuitorului.
Mircea MUREŞAN
