[vimeo width=”800″ height=”450″]https://vimeo.com/35801170[/vimeo]
Fie că ne plac, fie că nu ne plac, trebuie să recunoaștem că poveștile cu strigoi sunt întotdeauna captivante. Dacă, în plus, este vorba de o poveste româneasca cu strigoi, atunci este foarte puțin probabil să nu vrei să o asculți. Dar dacă povestea nu este tocmai o poveste ?…
Oare de ce povestesc oamenii cu oarecare teamă, despre astfel de lucruri? Cât este tradiție, cât este superstiție și cât este adevăr, în toată această poveste? Rudi Benke, personajul filmului nostru a ajuns vânător de strigoi din greșeală, fiind forțat de stăpânul său să dezgroape primul cadavru și să-l străpungă cu ţăruşul ascuţit în inimă. E greu de știut dacă Rudi, un ungur sărac aciuat în Ținutul Momârlanilor, avea însă vocație de vânător de strigoi. Cert este că după ce a răpus primul strigoi, „și-a facut meseria”. Mai departe a făcut același lucru și cu deținuții morți de la Poarta Alba. Acolo a ajuns pentru că, el – vânătorul de strigoi, a comis o crimă. Om cu suflet bun, era şi un meseriaş desăvârşit în lucrul cu lemnul.Ca o ironie a sorţii, pe lângă ”meseria” la care era solicitat de către momârlani, tot el era şi cel care făcea gratis coşciugele pentru cei trecuţi in lumea cealaltă. Rudi Benke a murit in 2006 si este considerat ultimul vânător de strigoi din România.
Un film de Dan Grigore Duțu