“În general este un curent cu masele de romi, ca și medic nu mă deranjează, dar eu n-am văzut țigani, și neamțul te privește ca pe un egal“, sunt câteva din răspunsurile pe care le-a oferit o familie de medici români din Cluj-Napoca. Aurelia și Tudor Morar ambii stomatologi, sunt stabiliti de aproape trei decenii în orașul Essen, NRW Germania şi au cabinete private în locuri diferite. Vă invit să le cunoașteți povestea.
Reporter: De câtă vreme sunteți în Germania?
Aurelia Morar: “Suntem de pe vremea lui Ceaușescu aici, din ‘85“
Tudor Morar: “Soția mea a venit mai devreme iar eu din ’89 înainte de revoluție”
Rep: Jos la intrare, pe firmament sunteți trecuți de fapt, amândoi Dr.med.stom. Aurelia Morar și Tudor Morar. Împărțiți acelați cabinet cu colegul, respectiv soțul dumneavoastră?
A.M: “Soțul meu nu este aici niciodată, ci în altă parte a orașului în alt cabinet, dar așa am început, am fost amândoi aici. Si, pentru că, nu este un praxis (cabinet) pentru amândoi, am rămas în aceeași combinație, dar eu pot să merg la el, el poate să vină aici. Sunt în acest cabinet din ’95 “.
Rep: Vă trec pragul cabinetului îndeosebi cetățeni germani, or mai mulți sunt străini?
A.M: “În proporție de 30% sunt străini, printre care: ruși, turci, arabi, mai puțin polonezi. Vin cu asigurări, dar de obicei dacă veneau români și n-aveau asigurare, rezolvam numai urgențele fără să plătească. “
T.M: “Vin în proporție de 20% străini, dar e natural, că aici sunt foarte mulți, numai în NRW suntem 17 milioane de oameni, e o zonă multiculturală. La noi vin străini de toate felurile, turci, arabi, mai puțin români, turci sunt foarte mulți pentru că în apropiere este zonă minieră”.
Rep: Cunoașteți cetățeni români din branșa dvs care muncesc aici?
A.M: “Sunt foarte mulți medici stomatologi aici, oamenii pot intra acolo sau acolo, pot intra la noi dacă doresc, cei care au văzut numele, scrie clar în limba română, dacă doresc intră dacă nu, nu, pentru mine este pozitiv. Nu are nimeni șocul că după două cuvinte schimbate să se sperie că își dă seama că nu sunt cetățean german, că nu pot învăța limba niciodată, nu vreau să par cine nu sunt. Încă ceva, sunt însă mulți medici români care și-au schimbat numele și nu-i mai chemă Popescu, ci altfel. Ceea ce eu nu înteleg“
T.M: “Da, am prieteni medici din România care lucrează în Dusseldorf, Moers”
Rep: Remunerația este motivantă, munciți mult?
A.M: “Eu am plecat pe vremea lui Ceaușescu din țară și am știut de ce plec, dar i-am înțeles și pe cei care nu vor să plece din țară, pentru că sunt mulți care nu vor. Că ți se pare mult sau puțin salariul de aici, în primul rând trebuie să știi limba, să muncești, să vrei să muncești de dimineața până seara cum muncim și noi și nu pentru mulți bani. Dacă ar avea aceiași forță de muncă în țară ca și aici, poate că și acolo ar merge un pic mai bine , dar acolo toată lumea se plânge, și nu se muncește cum se muncește aici. Un stomatolog trebuie să investească foarte mult și câștigă în funcție de cât lucrează, nu pică nimic din cer, dacă nu ai pacienți, stai, nu vă pot spune cât câștigă un medic, dar salariile merg mai departe. Remunerația diferă de la o lună la alta , însă e aproape aceiași indiferent că ai un cabinet privat or lucrezi ca și angajat în praxis.“
Rep: Ca medici români vă simțiți în vreun fel discriminați?
A.M: “Ca și medic, nu mă deranjează deloc, dar din păcate, sunt români țigani în special, care vin și fac probleme”.
T.M: “Pe mine nu mă deranjează ca și medic, n-are de ce. În general este un curent cu masele de romi, dar e totul politizat, le-au fost frică că vor veni foarte mulți peste ei, dar nu cred că vor mai veni mulți. Sunt într-adevăr cei de dinainte veniți și care fac probleme, însă românii și bulgarii merg în Italia și Spania unde pot fura mai bine, doar că, aceștia sunt de altă categorie. Eu n-am văzut țigani, am văzut medici tineri intelectuali pe aeroport în Dortmund care merg în țară și se întorc la munca aici. Dar de fapt, ei nemții cer medici, că nu au destui, ai noștri sunt bine pregătiți, în sensul acesta spun că i-au năpădit ai noștri“.
Rep: Ati fost luat neplăcut prin surprindere de către țiganii noștri?
T.M: “Mie mi-au spart casa acum doi ani, nu i-a prins nimeni și nu se știe cine, am avut pagubă însemnată. Dar ziarele de aici, au scris că poliția a prins o echipă mare de români care spărgeau casele chiar aici în orașul Essen. Golani și hoți sunt destui și din alte țări, însă aici vin numai ciurucurile dar ai noștri se ocupă de cele mai mari găinarii“.
Rep: Ați profesat și în alte țări înainte să ajungeți în Germania?
T.M: „Eu am avut un cabinet și-n Italia patru ani, italienii sunt mult mai naționaliști, mai scârboși, după părerea mea, francezii sunt niște ordinari, se uită la noi ca la oameni de a patra speță. Neamțu te privește ca pe un egal, dacă nu știi și nu-ți faci treaba,.natural că nu te acceptă, pentru neamț a-ți face treaba, e punctul numărul unu. Pe când în România, ei românii, se uită mai urât la străini decât aici, el e numai el, ceilalți sunt ceilalți. Eu am două facultăți și vorbesc cinci limbi, când ei aud de așa ceva, te felicită, nu sunt nemți destui astfel pregătiți. Le place însă ordinea și disciplina, trebuie să te integrezi. Nemții îi apreciază pe cei care își fac treaba.”
Rep: Vă preocupă politica, sunteți direct interesat de ceea ce se întâmplă în România? Vă puteți impărți timpul s-ajungeți la cel mai apropiat consulat atunci când în țară are loc vreun tur de scrutin?
T.M: “M-am prezentat la vot dar nu de fiecare dată. Românii au avut un start bun, dar din păcate nu mai fac nimic .“
A.M: “Nu prea urmăresc ce se întâmplă în țară, dar de câte ori deschid televizorul, nu-mi place limbajul. Când vin părinții noștri în vizită merge mai mult TVR, dar nu sunt încântată de ceea ce aud, nici limbajul care se vorbește și se scrie în ziarele românești. “
T.M: “Pe mine mă scârbește politica și nu mă interesează. În România nu mai sunt politicieni, s-au dus toți, niște ciogomani să-și bage fiecare în buzunarul lui. Nu mă pricep la politică, nu știu ce fac și cum fac, dar nu reprezintă țara, asta mă deranjează. Din ce văd la televizor, nu se mai vorbește limba română, este dialect de București“
Rep: Tradițiile culinare încă își mai găsesc locul pe mesele festive?
T.M: “Nu se mănâncă mai bine decât în România, însă aici se respectă ora mesei, se mănâncă mai puțin, pâine aproape deloc, e pe linie mediteraneană. De sărbători, mâncăm tot ce se mănâncă și în România, sarmale, salată de beouf, lușkos.“
Rep: Aveți încă legături strânse cu România, ajungeți des în locurile natale? Peste ani v-ați reântoarce în țară?
A.M: „Nu m-aș mai întoarce în țară”
T.M: “Merg de patru cinci ori pe an la părinți în România, am și un frate acolo, băiatul nostru este aici cu noi, dar studiază în România Stomatologia . După 25 de ani de Germania, ce să mai fac în țara, trăiești acolo unde-ți faci bani, altfel, ești între două luntre, dar cine știe, poate mai târziu la pensie”.