[vimeo width=”800″ height=”450″]https://vimeo.com/43198042[/vimeo]
Filmul „Gardianul” descrie povestea singurului torţionar, subofiţer de penitenciar în anii comunismului, care regretă, mărturiseşte şi aduce la lumină ororile şi tratamentul inuman aplicat deţinuţilor. Curajul mărturisirii, demnitatea şi regretul celor întâmplate au făcut din fostul torţionar un om nou.Dacă în temniţă era atotputernic şi lupta o ducea cu infractorii lipsiţi de apărare, împăcarea cu sine a devenit a doua luptă ce încă mai durează şi astăzi.
Ioan Chertiţie este probabil cel mai cunoscut gardian din penitenciarele din România. Ai putea spune despre el că a fost un torţionar, la fel ca alţi angajaţi, care au activat în sistem pe vremea comunismului. Chertiţie se mândreşte însă cu faptul că şi-a dat seama la timp că a greşit, după care a încercat şi, spune el, a reuşit să descopere latura umană a fiecărui deţinut.
Chertiţie nu îşi neagă trecutul şi nici nu şi-l ascunde. Drept dovadă stau cărţile pe care le-a scris după Revoluţie şi filmul al cărui erou şi actor a devenit.
Destinul fostului gardian este cu adevărat un scenariu de film. A locuit într-o casă aflată peste drum de Penitenciarul Baia Mare şi cel mai bun prieten i-a fost fiul comandantului închisorii. A copilărit practic în puşcărie printre deţinuţi, în timp ce acasă asculta fascinat, cum gardienii povesteau bătăile pe care le împărţeau deţinuţilor. Drumul până la cariera de subofiţer de penitenciare a fost astfel drept, fără ocolişuri sau obstacole. Nici prin cap nu i-a trecut că ar putea face altceva sau că nu este bine ceea ce face, până într-o zi…