Societatea începutului de mileniu III pare să devină tot mai mult tributară concepţiilor actuale vehiculate la nivel global, conform cărora priorităţile omului sunt eficienţa si calitatea materială a vieţii, bunăstarea materială vazută ca necesitate primă, confortul biologic si psihic vazut ca o rezultantă necesară a primelor două.
Ca şi medicina, muzica se adresează fiinţei, în limbaj creştin am spune persoanei, aducându-i diferite stări: bucurie, tristeţe melancolie etc., poate aduce echilibru sau dezechilibru – dezechilibrul psihic fiind datorat de audiţia abuzivă a unei muzici defavorabile, distructive, ce duce la discreditarea acestei arte.
Istoria umanităţii consemnează încă de foarte devreme existenţa preocupărilor de natură muzicală. Activităţile din societatea primitivă erau acompaniate de o anumită muzică, muzica fiind o necesitate şi o activitate vitală, intim legată de cuvânt şi apărută nu ca o artă de agrement, ci ca fiind indispensabilă societăţii.