Transapuseana, între coșmar și paradis!

Transapuseana, între coșmar și paradis! Am urcat cu emoții și am descoperit o priveliște de milioane! Am văzut multe locuri frumoase, dar Tarcău m-a cucerit! Descoperirea care m-a făcut să vreau să mă întorc!

Am decis să străbat Transapuseana pe ruta Teiuș – Mănăstirea Râmeț – Valea Uzei. Numai că aventura a început cu stângul! Drumul de la Teiuș până la mănăstire este greu de parcurs: doar jumătate mai este asfaltat, iar restul e plin de gropi și praf. Pe românește, dacă ai mașină joasă, îți cam stă sufletul în loc la fiecare denivelare!

Probabil că se fac sau se vor face lucrări, dar, după experiența mea, mai avem de așteptat. În ritmul acesta, până se rezolvă drumul, apucăm să învățăm toate gropile pe de rost!

Urcare extremă pe Valea Uzei! Aici nu-i de joacă! Am ales apoi Valea Uzei, un drum recent asfaltat, de aproximativ 5 kilometri, care face legătura între hotelul mănăstirii și Transapuseana. Numai că drumul este atât de abrupt, încât ai impresia că mașina se pregătește să urce spre cer! Am întâlnit două mașini și am trecut cu mare greutate pe lângă ele. Atenție maximă, manevre calculate și răbdare cât cuprinde!

Intrarea pe Transapuseana a venit și ea cu emoții. Un viraj dificil, mai multe încercări și atenție sporită la mașinile care circulǎ. Cu alte cuvinte, aventura începea să-și arate colții!

Dar apoi a venit surpriza! Când am ajuns în zona Tarcău, am descoperit o belvedere de-a dreptul spectaculoasă. Munții se desfășurau în fața noastră, iar natura părea că se întrece pe sine. Tarcău este cu adevărat locul unde rămâi cu gura căscată!

Zeci de mașini erau frumos aliniate, iar turiștii admirau priveliștea și se bucurau de bunătățile pregătite de comercianții din zonă. Langoș, kürtős kalács, plăcinte cu brânză și smântână — un adevărat festin pentru pofticioși!

Alături, un mic magazin cu suveniruri ce îi aștepta pe cei care voiau să plece acasă și cu o amintire. Fiindcă, vorba ardeleanului, dacă tot ai urcat până aici, măcar să nu cobori cu mâna goală!

Peisajul este însă adevărata vedetă! Privești munții așezați parcă la picioarele tale și uiți de toate. Grijile, problemele și agitația de zi cu zi dispar pentru o vreme. Te simți stăpânul lumii, iar aerul curat îți încarcă bateriile.

Am stat o oră la Tarcău, am făcut fotografii și ne-am bucurat de priveliște. Și, să fim serioși, n-am putut rezista unui langoș cu multă brânză și smântână! La asemenea bunătăți, nici cea mai hotărâtă dietă nu mai are curaj să comenteze!

După spectacolul naturii, drumul ne-a adus din nou cu picioarele pe pământ! Am continuat spre comuna Ponor și am făcut un popas la pensiunea Vatra Apuseni, unde zeci de turiști așteptau să savureze o cafea. De acolo, am pornit mai departe spre Mogoș și Bucium Cerbu.

Trebuie să spun însă că porțiunea dintre Ponor și Mogoș nu mai oferă același spectacol. Drumul trece mai mult prin pădure, iar peisajele nu mai sunt la fel de impresionante.

Comuna Mogoş este așezată într-o zonă care seamănă cu o căldare, iar drumul, deși foarte îngust, poate fi parcurs cu atenție. Am întâlnit și alte mașini venind din sens opus, dar am reușit să trecem fără probleme prea mari.

De la Mogoș, drumul a revenit la două benzi. După atâtea porțiuni înguste și manevre delicate, am simțit că ne-am întors la civilizație! Am continuat liniștiți spre casă, la Sebeș.

Verdictul meu: data viitoare schimb traseul! După această experiență, am tras o concluzie clară: data viitoare voi urca pe Transapuseana dinspre Aiud! Drumul este frumos asfaltat, urcarea nu mai este atât de abruptă, iar după ieșirea din Pădurea Sloboda ai parte de peisaje extraordinare. În plus, până ajungi la Râmeț, te bucuri de priveliști pe care le ratezi dacă alegi ruta pe Valea Uzei.

Dar un lucru este sigur: Tarcău m-a cucerit definitiv! Am realizat reportaje în numeroase locuri spectaculoase din România și din străinătate, însă această zonă din Apuseni m-a impresionat în mod deosebit. M-aș întoarce oricând, chiar și numai pentru o oră de liniște, aer curat și priveliștea aceea care îți taie răsuflarea.

Iar dacă mai găsesc și un langoș cu brânză și smântână, atunci chiar că nu-mi mai trebuie nimic!

Concluzia? Transapuseana merită văzută, dar traseul trebuie ales cu grijă. La urma urmei, în Apuseni găsești de toate: drumuri care-ți ridică tensiunea, peisaje care ți-o coboară și langoșuri care te fac să uiți de amândouă!