„Măria-Sa, Domnul Nostru, precum a hotărât în adunările precedente împreună cu ţara şi obştea în privinţa religiei, aşa şi în adunarea de faţă reafirmă cum ca predicatorii să propovăduiască evanghelia pretutindeni, fiecare după credinţa lui, şi obştea dacă-l vrea, bine, dacă nu, nimeni să nu-l oblige, căci ar tulbura liniştea sufletului său, dar să ţină predicator a cărui învăţătură îi place. Şi pentru aceasta nimeni dintre superintendenţi, nici alţii, să nu încerce a-i vătăma pe predicatori, nimeni să nu fie ocărât pentru religie de nimeni, aşa cum am hotărât în constituţiile precedente. Nu i se permite nimănui, ca pentru învăţătură să ameninţe pe cineva cu privarea de libertate sau funcţie, căci credinţa e darul lui Dumnezeu, ce vine în urma auzirii, iar auzirea prin cuvântul lui Dumnezeu” este ceea ce se decreta în Dieta de la Turda, în urmă cu 448 ani.
Edictul de la Turda a proclamat libertatea conştiinţei şi a toleranţei religioase pentru cetăţenii Transilvaniei, însă, din păcate, nu îi includea şi pe creştinii ortodocşi, ci, a cunoscut limitările sale, iar în acest sens a prevăzut credinţa egală a nobililor, saşilor şi secuilor.
Emis în anul 1568 de către Dieta Transilvaniei întrunită la Turda, decretul a fost promulgat de către Ioan Sigismund Zapolya, principele Transilvaniei de la acea vreme, fiind primul de acest fel din istoria Europei moderne şi având drept scop primordial evitarea luptelor religioase între catolicii şi protestanţii din Europa Occidentală.
La bogăţiile culturale, istorice şi religioase, Municipiul Turda se mândreşte cu însemnătatea Edictului de la Turda acesta contribuind la naşterea unei noi religii cu mii de adepţi în toată lumea.
