”Popă” la 10 ani, cu biserică şi casă parohială în curte (VIDEO – Galerie FOTO)

Este povestea unui puşti din Şoimuşeni-Sălaj, care s-a trezit cu un cadou neobişnuit din partea bunicului. Dornic de a se face preot în urmă cu patru ani, băiatul s-a trezit cu o biserică din lemn şi chiar o casă parohială în grădina casei, chiar lângă drumul principal. Toată întâmplarea se trage de la un dialog între generaţii, în care bunicul adăpa vaca  iar copilul i-a promis acestuia că se va face preot când va creşte cât animalul din grajd.

 

Viorel MIHUŢ se poate considera printre cei mai fericiţi bunici când vine vorba de nepoţi. Nepotul din povestea noastră se numeşte Denis iar  pentru bunicul Viorel este  mai preţios decât lumina ochilor. Mare i-a fost mirarea omului când nepotul şi-a dezvăluit planurile de viitor în grajdul din gospodărie, unde cei doi socializau în timp ce dădeau apă vacii. La doar şase ani copilul dorea să fie preot când va fi mare iar pentru acest lucru bunicul i-a făcut biserica în avans pentru a-l ambiţiona şi mai tare.  Priceput la toate ce ţin de gospodărie dar şi cu un simţ ascuţit al detaliului omul nostru a pus în operă o biserică din lemn identică cu cea a satului, unde merg oamenii la rugăciune.

‘Dacă popa-i încă mic şi biserica am făcut-o tot mică, pe măsura lui” spune constructorul.

Treburile s-au complicat însă la recepţia lucrării, când biserica i-a dat bătăi de cap nepotului.

Cum încap oamenii în ea, bunicule?” a fost întrebarea copilului, care s-a şi văzut misionar în fruntea credincioşilor…

Cu o înălţime de doar trei metri, locaşul nu şi-a putut dobândi utilitatea însă pozează de minune sub streaşina casei. Detaliile arhitecturale făcute la mare artă au început să atragă atenţia vecinilor iar mai apoi a sătenilor iar după aceea şi a străinilor ce traversau satul. Cum pe uşă încăpeau doar găinile, copilul şi-a luat jucăria în serios ca un adevărat conducător spiritual de obşte. Anii au trecut iar în prezent Denis a împlinit vârsta de 10 ani şi spune că se mai gândeşte dacă va urma cariera preoţiei.

Ca prin minune, biserica nu a rămas doar obiect de muzeu sau atracţie turistică pentru curioşi. În curtea casei familia a deschis o mică afacere cu un magazin şi o terasă la nici cinci metri de aşezământul religios. Unde ar fi minunea? Tocmai în perimetrul bisericuţei, unde cei care servesc câte o bere sunt molcomi la limbă, nu se ceartă, nu înjură, iar tot în semn de respect faţă de cele sfinte , aşa zisul birtuleţ de sat  nu funcţionează când lumea este la biserică, fie că e duminică, fie că e vorba de vreo sărbătoare religioasă.

Mircea MUREŞAN

 

Fii primul care comentează!