Muzica: liant, catalizator, instrument de manipulare sau metodă terapeutică? (IV)

Muzica-9Cultura mondială a maselor, care este urmată într-un mod de “maimuţăreală” penibilă şi de cultura românească, gravitează astfel în jurul imaginii prin televiziune, care acaparează timpul prin multitudinea programelor oferite, şi în jurul sunetului prin universalitatea stilurilor muzicale promovate insistent în rândul generaţiilor tinere, muzica devenind limbaj universal care deculturalizează şi manipulează conştiinţe.

Cuvântul, sub toate manifestările sale, tinde să iasă din preocupările omului recent. Această ofertă culturală nu este acceptabilă într-um mod de gândire creştin. Toleranţa creştină se referă NU la ideologie, religie sau cultură ci la individul care aparţine acestora. Ca atare, răspunsul creştin dat globalizării culturale trebuie să fie o revoluţie culturală care să readucă spiritul creştin în miezul preocupărilor umaniste. De asemenea, pentru a redeveni autentică şi factor de spiritualizare, muzica trebuie să-şi regăsească fundamentele creştine. Ca liant în societatea umană, muzică trebuie să conducă cu necesitate la finalitatea hristocentrică a omului.

Ca posibil şi smerit exemplu am ataşat acestei „scriituri” o piesă muzicală instrumentală cu durata de 4 minute şi 35 de secunde, care are oboiul ca instrument principal şi se referă la necesitatea transfigurării existenţei noastre într-o perspectiva creştină. Tema de început o reprezintă luminânda Naşterii Domnului, succedată de o temă de inspiraţie medievală, apoi de una de inspiraţie folclorică, şi terminând cu o temă modernă. Am vrut să sugerez astfel necesitatea includerii Lui Hristos ca eveniment istoric şi veşnic în muzica veacurilor, a dăinuirii neamului românesc în particular, dar şi în universalitatea societăţii globale spre care ne îndreptăm “voios”, ecumenic şi poate fatal, în afara Acestuia.

Fii primul care comentează!