Colinde (VIDEO-Galerie FOTO)

În noaptea de Crăciun nu se doarme! Aşa spuneau până mai ieri bătrânii, şi ştiau ei ce ştiau, de la bătrânii lor, căci trebuia să fii treaz ca să păzeşti focul! Dar pentru că noaptea aceea, cea mai lungă a anului, ţinea chiar mai mult decât o singură noapte, iar oamenii preţuiau viaţa, uneori e atât de greu de păstrat, cei mai puternici dintre ei, bărbaţi tineri şi curaţi, plini de curaj, însufleţiţi de dragoste, se adunau în grupuri pentru că ei înşişi să se poată păzi de fiare sălbatice sau de alte pericole şi mergeau din casă în casă cât ţinea noaptea de lungă, ca să vadă dacă peste tot arde focul şi oamenii au tot ce le trebuie. Erau primiţi cu drag, pentru că veneau cu drag; erau omeniţi, lăsaţi să se încălzească puţin, după care plecau la alte case. Nu stăteau nicăieri, că aveau drum lung de făcut. Cântau pe drum şi în apropierea caselor ca să ştie unii de alţii, ca să-şi patreze vioiciunea, ca să-i avertizeze pe cei la care soseau. Cântecele lor erau ritmate şi pline de forţă, pentru că prin ele îşi cultivau încrederea în misiunea lor care însemna păstrarea vieţii în noaptea cea mai lungă a anului.
Peste veacuri, timpurile s-au îmblânzit, dar obiceiul acesta pornit din iubire de consăteni, din nevoia de atrai în comunitate, din înţelegerea unui rost mult mai înalt al cuvântului împreună, s-a păstrat. În noaptea de Crăciun nu se doarme! spuneau părinţii, pentru că trebuie primiti colindătorii! Pericolele cele mari trecuseră, întunericul şi frigul se înmuiaseră iar misiunea rămasa colindătorilor era păstrarea sentimentului de comuniune.

Foto: Silviu GHEŢIE

Fii primul care comentează!